64 de ani de la abdicarea fortata a Regelui Mihai - comemorare

Am comemorat ieri, 30 decembrie, 64 de ani de la momentul abdicarii fortate. 64 de ani de cand traim intr-o republica ilegitima, impusa de un Parlament ilegitim, fara cvorum. In videoclipul de mai jos, Vasi Baescu citeste discursul Majestatii Sale Regele Mihai rostit in 30 decembrie 1997, la 50 de ani de la abdicare.



Lucretiu Tudoroiu:

Activitati in perioada 30 decembrie - 15 ianuarie

- Pe 30 decembrie, la ora 19:00, membrii Clubului Bloggerilor Liberali se vor intalni la Statuia lui Carol I pentru a aprinde cate o lumanare. Odata cu abdicarea Regelui nostru, la 30 decembrie 1947, Romania a devenit republica. Instaurarea fortata a republicii de catre comunisti, ilegal, de un Parlament ilegitim, intr-o sedinta fara cvorum, a condus tara noastra catre mizeria morala in care continuam sa traim si astazi.

Vom avea invitati speciali.


- Pe 14 ianuarie - Invitatie la PNL sector 2, la semnarea acordului dintre PNL si SCMD.

- Pe 15 ianuarie - Eveniment "Eminescu", organizat de deputatul Alina Gorghiu si Asociatia "O sansa pentru viitor" - bloggerii vor acorda premii unor copii talentati.


Mai multe detalii despre aceste actiuni si despre altele, in curand...

Mircea Diaconu si Cristian Topescu la PNL sector 2

Luni, 28 noiembrie, la ora 18:30, filiala PNL sector 2, cu sediul in Soseaua Stefan cel Mare (Lizeanu), va invita la o intalnire cu doua dintre cele mai populare figuri liberale: Mircea Diaconu si Cristian Topescu. O discutie despre arta, despre sport si despre cum s-au acomodat (sau nu) in spatiul politic cei doi liberali proveniti din societatea civila.

Emil Constantinescu la Cafeneaua Liberala

Luni, 28 noiembrie, ora 18:00, Institutul Liberal „I.C. Brătianu” vă invită la o întâlnire cu Emil Constantinescu, pentru a discuta despre "Iesirea din labirint. Un proiect national pentru Romania". Evenimentul va fi găzduit de Cafeneaua Liberală Brătianu, Strada Doamnei, nr. 9.

Bogdan Teodorescu

Miercuri, 16 noiembrie, ora 17:00, bloggerii liberali va invita la Cafeneaua Liberala din strada Doamnei la o intalnire cu Bogdan Teodorescu.

Alexandru Marin: "Tineri liberali alături de Rege"

Astăzi, de la ora 17.00, vă așteptăm la Cafeneaua Liberală pentru o dezbatere pe tema evenimentelor din 8 noiembrie 1945. Ne vor onora cu prezența Crin Antonescu, Mircea Ionescu Quintus, Radu Campeanu, Dinu Zamfirescu și Dinu Giurescu.

Alexandru Marin

Intalniri

Joi, ora 18:00, intalnire cu Liliane Michels, Monika Lungu (Germania) si Starea Natiunii (Arad) la Cafeneaua Liberala din strada Doamnei nr 9.

Vineri, ora 18:00, ne intalnim cu liberalii de la PNL sector 2, la sediul din Stefan cel Mare (Lizeanu).

Va asteptam la ambele sedii sa punem tara la cale la o cafea!

24 -27 octombrie - Apel la concordie nationala

In perioada curpinsa intre 24 si 27 octombrie, noi, bloggerii liberali, facem un apel la reconciliere nationala in jurul Monarhului nostru.

In aceste zile, in particular, invitam blogosfera si mass-media la incurajarea unui armistitiu politic. Sunt momente, precum "Jubileul de 90 de ani ai Regelui Mihai", cand romanii, indiferent de nationalitate, religie sau orientare politica, trebuie sa isi regaseasca speranta comuna intr-un viitor mai bun.

Coroana Romaniei, sub care s-a facut Unirea cea Mare, sa fie macar in aceste zile simbolul sub care sa ne regasim unitatea si fraternitatea pierduta la 30 decembrie 1947.

In vremurile tulburi pe care le traim, avem nevoie mai mult decat orice de un moment de respiro, in care sa ne omagiem in liniste Suveranul. De aceea, noi, bloggerii liberali, ne obligam ca in aceste zile sa nu raspundem niciunei provocari, de orice natura ar fi aceasta, si sa cultivam valorile nationale, in bucuria jubileului Majestatii Sale, Regele Mihai.

Bogdan Duca, Vasi Baescu, Monika Lungu, Liliane Michels, Marius Manea-Rizea, Lilick, Transildania, Florin Craciun, Daniel Gheorghe, Zeus, Elfy, Tudor Mihaescu, Gondolin Shador, Adrian Craciunescu.

Alaturi de noi, doamna prof. Zoe Petre.

Ii rugam pe toti colegii nostri care vor sa se alature apelului, sa il semneze si sa il promoveze.

Bloggeri liberali la lansarea cartii "Anul Regelui"

Regele in Parlament, o victorie a democratiei parlamentare

Pe 25 octombrie va asteptam la Bucuresti, din toate colturile tarii sau ale lumii. E o ocazie unica sa participam la Ziua Regelui, la cei 90 de ani ai Sai, si un extrem de rar prilej sa ne bucuram impreuna, mii de romani, alaturi de un simbol care ne uneste. Sa-i ignoram pentru o zi pe cei care sadesc zilnic intrigi, diversiuni, ura, descurajare si sa ne cinstim asa cum se cuvine valorile nationale.

Bloggerii liberali, monarhisti sau republicani, vor participa la toate evenimentele dedicate Zilei Regelui. Indiferent de optiunea pentru republica sau monarhie, bloggerii liberali isi doresc un sistem parlamentar puternic, o democratie parlamentara, promoveaza parlamentarismul, implicit republica sau monarhia parlamentara. Suntem total impotriva prezidentialismului promovat de PDL si anexa sa "Noua Republica", a statului condus de un Tatuc, o reminiscenta a comunismului denumita adeseori "putinism", dupa numele liderului de la Moscova. Prin urmare consideram ca venirea Regelui in Parlament - institutia suprema a statului - la implinirea celor 90 de ani, reprezinta si o victorie a democratiei parlamentare, pe care o salutam.

Cum a raspuns Daniel Barbu la intrebarile legate de Biserica

- Care credeţi că este rolul electoral al Bisericii Ortodoxe în România acestui moment? Credeţi că BOR poate influenţa decisiv alegerile? Dar alte culte religioase de la noi?
- Credeţi că Statul ar trebui să nu mai finanţeze direct cultele din România?
- Toate personalităţile publice din România au formulată o opinie cu privire la Catedrala Mântuirii Neamului (dacă e necesară, care ar trebui să fie locaţia, cât ar trebui să coste, cine ar trebui să o finanţeze). Care este opinia dumneavoastră?
- Mai este loc pentru Creştinism în Europa aşa cum se construieşte ea după Maastricht şi Lisabona?



Daniel Barbu la intalnirea cu bloggerii liberali

Intrebarile au fost urmatoarele:

1.Sunteţi unul din putinii invitati ai clubului care nu este politician. Mai "grav", sunteţi specialist in ştiinţe politice. Cum se vede haosul inevitabil din politică dintr-o bibliotecă, fie ea şi una de ştiinţe politice?

Relaţia Biserică- Stat:

2.Care credeţi că este rolul electoral al Bisericii Ortodoxe în România acestui moment? Credeţi că BOR poate influenţa decisiv alegerile? Dar alte culte religioase de la noi?
3.Credeţi că Statul ar trebui să nu mai finanţeze direct cultele din România?
4.Toate personalităţile publice din România au formulată o opinie cu privire la Catedrala Mântuirii Neamului (dacă e necesară, care ar trebui să fie locaţia, cât ar trebui să coste, cine ar trebui să o finanţeze). Care este opinia dumneavoastră?
5.Mai este loc pentru Creştinism în Europa aşa cum se construieşte ea după Maastricht şi Lisabona?

Despre societatea românească şi Statul român:

6.De unde vine personalizarea si superficialitatea dezbaterii politice publice din Romania? Se discuta despre persoane, se analizeaza declaratii publice formal, dar nu se dezbat teme importante. Cine e responsabil de asta? De ce chiar si o mare parte din asa-zisii analisti independenti participa la jocul acesta?
7.Care credeţi că ar fi regimul cel mai potrivit acestui popor: republica parlamentară? republica prezidenţială? monarhia parlamentară?
8.Exista destui monarhisti, dar si destui republicani, care nu inteleg ca un sistem parlamentar (fie el monarhie sau republica) este democratic si eficient. Cum i-am putea face pe monarhisti sa inteleaga ca un sistem parlamentar este conditia esentiala pentru restaurarea monarhiei, sau cum i-am putea face pe unii republicani sa inteleaga ca monarhia parlamentara nu trebuie privita deloc cu frica?
9.Ne puteţi spune părerea dumneavoastră despre ce înseamnă şi ce ar trebui să însemne să fii intelectual public în România zilelor noastre?

Politica românească propriu-zisă:

Despre putere:

10.Sunteţi în egală măsură un politolog şi un istoric: cum vă puteţi explica faptul că românii au putut să aleagă de două ori în funcţia Statului un om precum Traian Băsescu?
11.Ce părere aveţi de Albă ca Zăpada? Dar de cei 7 pitici, dintre care unul, Noua Republică a lui Mihail Neamţu, s-a şi ivit de sub fustele Albei ca Zăpada?
12.Cum vă explicaţi faptul că, deşi rezultatele guvernării Boc sunt dramatice, deşi proasta guvernare şi criza economică normal ar fi trebuit să îngroape PDL-ul, acesta este un partid care nu numai că rezistă în sondaje dar şi câştigă alegeri parţiale? Să fie mita electorală elementul suficient?

Despre opoziţie:

13.Este cunoscut faptul că nu vă permiteţi, ca politolog serios, luxul de a face prognoze: dar ca simplu cetăţean şi spectator angajat, credeţi că USL poate să câştige cu un scor decisiv alegerile din 2012?
14.Ce aţi reproşa, ca specialist în ştiinţe politice şi observator avizat al politicii româneşti, USL-ului?
15.Cum apreciaţi decizia USL de a susţine votul uninominal majoritar şi reducerea numărului de parlamentari?
16.Mai au sens conceptele de "dreapta" şi de "stânga" în politica românească, când scena pare dominată de două mari coaliţii (USL şi PDL şi sateliţii săi) ce sunt ambele foarte "pestriţe" ideologic?

Continuarea aici.





Intalnire cu Prof. Daniel Barbu

Joi, 6 octombrie, ora 18:00, la Cafeneaua Liberala, Prof. Daniel Barbu va face o analiza rece si echidistanta a scenei politice romanesti de ieri si de azi, cu previziuni pentru viitor. O sa vorbim despre Parlament, despre Constitutie, despre USL sau Miscarea Populara, cu unul dintre cei mai puternici si inovatori intelectuali romani. Asteptam intrebarile bloggerilor.

Ce mai scriu bloggerii liberali: astazi, Manuel Avramescu!

25 octombrie 2011 – ziua când putem arăta că binele nu a abdicat în România

În 8 noiembrie 1945, bunicii noştri au adunat câteva sute de mii de români să-l omagieze pe Rege care era în conflict cu guvernul Groza. Avea doar 25 de ani. Era singurul care mai putea salva ţara de sub tăvălugul sovietic.

Pe 25 octombrie e rândul nepoţilor să-şi omagieze Suveranul, la împlinirea vârstei de 90 de ani.

Dumnezeu i-a dat o viaţă lungă pentru a mângâia speranţele a milioane de români că binele nu a abdicat în România.


Manuel Avramescu

Ce a raspuns Adrian Nastase la intrebarile liberalilor

O scurta introducere...



"E prima data cand particip aici, intr-un loc nu unde a trait Alba ca Zapada, ci "cei 3 ursuleti". Si probabil aici se va construi o poveste care se va transforma in realitate"



"Guvernul Boc, un guvern de extrema stanga"



"Eu am fost considerat mereu in partid ca reprezint o aripa liberala". "Inainte sa descopar comunicarea online, din cauza unei mai slabe comunicari, mi-am creat o groaza de antipatii si in partid...". "In 2004, inaintea celui de-al doilea tur de scrutin, nu am vrut sa-i dau sefia Senatului lui Vadim, si PRM-ul a votat cu Basescu"




"Am un anumit respect pentru Stolojan. E un om onest. Cred insa ca a fost pus in zone unde nu era cel mai potrivit."



"Eu l-am invitat pe Traian Basescu sa locuiasca in Prezan"



In postarile urmatoare despre cota unica, clasa de mijloc sau despre relatia cu Casa Regala.

Ce l-au intrebat bloggerii liberali pe Adrian Nastase

1. In cariera dvs. politica s-a mai intamplat sa fiti invitat de catre membri si simpatizanti liberali, sa vorbiti in fata unui public (aproape) exclusiv liberal?

Momentul alegerilor din 2004:
2. Cu ce va considerati vinovat, daca va considerati, pentru alegerea lui Basescu in 2004? Dar pentru realegerea lui in 2009?
3. L-ati sunat pe Teodor Stolojan dupa scena lacrimilor si a retragerii. L-ati intrebat: “Teodor, cine te santajeaza? Ce s-a intamplat?”. Ce v-a raspuns?
4. Adrian Nastase era prezent pe toate posturile TV din Romania, in toamna lui 2004. Atat pe cele de stat cat si pe cele private. Nu v-ati dorit prea mult sa ajungeti presedinte?
5. Presa v-a acuzat atunci ca a fost inchisa, la propriu, intr-un tarc. Nu v-ati dat seama ca acest lucru va prejudiciaza grav imaginea, in special in fata electoratului liberal?

Un vecin cu care sa stai de vorba:
6. Ati fost vecin cu actualul presedinte. Ati povestit ca ati baut nenumarate sticle de whisky cu Traian Basescu.
6.a. Ce discutati atunci? Ce teme abordati?
6.b. Este T.B. un autodidact? V-ati dat seama cam ce cunostinte dobandise in nenumaratele «biblioteci» in care dadea fuga la fiecare sosire in port?
6.c. Cum reuseati sa faceti fata unei discutii cu o persoana atat de «erudita»?

Masurile fiscale ale USL:
7. Programul USL in domeniul fiscal prevede reintroducerea fireasca a impozitarii diferentiate, cu mentinerea cotei superioare de 16%, practic o reducere masiva a impozitului pe venit. Dvs. personal ati contribuit ca PSD sa faca acest pas de intampinare foarte important pentru PNL. Atunci de ce USL nu popularizeaza aceasta masura importanta, promovata de ambele partide?
8. De ce mai crede multa lume ca aberatia numita "cota unica" este o masura de dreapta?

Imaginea USL si intentia de vot:
9. De ce mai permitem portocaliilor sa vorbeasca despre USL ca despre o "alianta socialista"?
10. Daca va opreste cineva pe strada, un "satul de toate partidele", si va roaga sa ii indicati trei lucruri, cele mai importante, pentru care sa voteze, TOTUSI, USL, ce i-ati spune? (de preferat ar fi sa nu folositi numele lui Basescu).
11. Ce trebuie facut pentru ca partidele de opozitie sa aiba o comunicare mai eficienta cu cetateanul de rand?
12. Ce se incearca prin aparitia Miscarii Populare? Ce crede politicianul Adrian Nastase despre constituirea unei astfel de megaformatiuni politice ?

Cazul Bechtel:
13. Basescu a afirmat in ultima vreme ca PSD e vinovat si a vrut "sa fure" prin contractul (acum reziliat) cu Bechtel. Toata lumea informata stie ca valoarea contractului era, la semnare, de 2 miliarde de euro pentru 450 de km de autostrada. Dupa 5 ani, s-au construit 50 de km pentru un miliard de euro. Cum ar putea fi sanctionat acest caz?

Parlament, Constitutie, Monarhie, Sisteme de vot:
14. Ca jurist considerati ca in tara noastra mai exista vreo farama de legalitate? Cum se poate trece peste faptul ca Basescu a numit un ministru si a primit juramantul de investitura al acestuia in conditiile in care ministerul respectiv e unul suplimentar listei guvernului aprobat de parlament?
15. Poate numi Traian Basescu un premier in conditiile in care USL ar obtine peste 50% din locurile Parlamentului? Sau este afirmatia presedintelui una de “uz intern”, de natura sa previna dezagregarea anticipata a actualei coalitii majoritare?
16. Sistemul de vot preferat: proportional sau neproportional?
17. Ati declarat in cateva randuri, chiar si intr-o recenta postare pe blog, ca nu sunteti monarhist, dar respectati istoria acestei tari si il respectati pe Regele MIhai. In anii '90, FSN-ul ii era ostil Regelui. Cum s-a produs la PSD aceasta schimbare in timp, care a dus pana la votul recent din Parlament, in favoarea Regelui? Cum va explicati ca PDL (un partid care foloseste L-ul liberal) jigneste Coroana, simbolul cu care au murit, in suflet, atatia liberali, in inchisorile comuniste?

Politica externa:
18. In urma refuzului, probabil motivat, al unor guverne din UE de a aproba intrarea rapida a Romaniei in Schengen, aparatul guvernamental al PD-ului a recurs la represalii comerciale, sub fals pretext, impotriva unor firme olandeze. Pe modelul aplicat de Rusia lui Putin impotriva Georgiei sau Republicii Moldova. Cand ati fost ministru de externe sau prim-ministru ati luat vreodata asemenea masuri? Ce efect politic, economic si de imagine vor avea? Poate fi santajata Olanda de catre regimul actual?
19. Ca fost prim ministru si ministru de externe vorbiti probabil cu fosti si actuali sefi de guverne, politicieni de varf la nivel european. Ce va spun acestia despre politica externa a Romaniei din ultimii trei ani, despre integrarea si dezvoltarea economica? Ce rol joaca acum Romania in politica internationala si europeana, si ce rol ar putea sau ar trebui sa joace in alte conditii?
20. Credeti ca proiectul scutului antiracheta se va realiza? Va fi el, asa cum il anunta Traian Basescu, un proiect bilateral romano-american?
21. Prin semnarea contractului, Romania ajunge la nivelul maxim de securitate, asa cum a declarat presedintele? A fost Romania amenintata de un atac extern in anii trecuti?
22. Pot fi domolite temerile Rusiei in ceea ce priveste scutul antiracheta?
23. Ce ati schimba in ceea ce priveste politica externa romaneasca fata de Rusia? Sunt acum relatiile ruso-romane mai bune sau mai proaste decat in anul 2004?

Vechi prieteni:
24. Alexandru Bittner, Adrian Petrache, Dorin Cocos, Puiu Popoviciu, Dan Besciu si Sorin Vulpescu, Gabriel Oprea au fost asociati cu numele dumneavoastra in timpul guvernarii Nastase. Poate ca nu v-ati ales bine oamenii?
25. In ce relatii mai sunteti cu Ion Iliescu? De ce nu ati candidat la congresul PSD din 2005, deschizandu-i astfel calea lui Mircea Geoana catre conducerea partidului?

Proiecte de viitor:
26. Ati mai fi dispus sa candidati la sefia partidului? Dar la functia suprema in stat? Daca da, cum ar aborda astazi Adrian Nastase o campanie electorala?
27. Ce proiecte de viitor aveti? Unde va vedeti peste 5-10 ani?
-------------

Cateva raspunsuri intr-o viitoare postare.

Intalnire cu Adrian Nastase

Uneori, vine vremea sa ne reintalnim cu adversari din trecut. Atunci cand ne devin aliati. Adrian Nastase este unul dintre ei, poate cel mai puternic. Miercuri, 28 septembrie, la ora 18:30, la Cafeneaua Liberala, vom discuta cu liderul PSD despre trecut, prezent si viitor. Vom incerca sa cunoastem cat mai bine politicianul, intelectualul, bloggerul si, de ce nu, fostul vecin al lui Traian Basescu.

Mentionez ca este primul lider PSD cu care se intalnesc bloggerii liberali la Cafeneaua Liberala, dupa ce anterior ne-am intalnit cu lideri PC sau PDL. Oare Adrian Nastase a mai vorbit vreodata in fata unui public (aproape) exclusiv liberal? Vom afla la intalnirea noastra. Nu uitati de intrebari!

Andrei Chiliman: raspunsuri la intrebarile bloggerilor

Despre candidatura lui Sorin Oprescu



Despre sustinerea liberalilor pentru Sorin Oprescu



Despre campania electorala din 2012



Despre alegerile intr-un singur tur



Despre noi lideri



Despre contracandidatii din 2012. Preda? Paleologu?

Intrebarile puse de bloggeri domnului Andrei Chiliman

1. Ce mai faceti, domnule Andrei Chiliman? :)

2. De ce este Sorin Oprescu cea mai buna optiune de candidat pentru USL? Cum s-a ajuns aici? De ce nu a numit USL un candidat din partea PNL, partidul cel mai bine cotat la nivelul capitalei?
3. Care considerati ca este cel mai mare atu al lui Sorin Oprescu si care considerati ca este cea mai mare realizare a acestuia in calitate de Primar General?
4. Cum veti convinge electoratul liberal din Bucuresti sa voteze cu Sorin Oprescu in 2012? Exista reticente chiar si la nivelul membrilor de partid, iar unul dintre cei mai vechi si indragiti lideri ai partidului, Ludovic Orban, a spus deja ca nu il va sustine.
5. Cum credeti ca va fi campania din Bucuresti din 2012?


6. Care sunt proiectele dvs politice pentru organizatia PNL Bucuresti?
7. Cum ati caracteriza in acest moment organizatia de Bucuresti, daca ar fi sa ii faceti o evaluare intermediara, la mai bine de un an de la preluarea mandatului de presedinte PNL Bucuresti? Ce functioneaza, ce nu functioneaza, unde mai trebuie lucrat?
8. Cum se pregateste PNL Bucuresti pentru alegerile din 2012?
9. De ce considerati ca PNL Bucuresti este o filiala de succes? Ce o face sa fie asa?
10. Care sunt cele mai mari multumiri, dar si cele mai mari nemultumiri ale primarului Sectorului 1?
11. Veti candida din nou la Sectorul 1? Cu cine credeti ca va veti infrunta, ce contracandidat veti avea?


12. Coalitia PDL-UDMR a modificat legea electorala pt alegerile locale, a introdus alegerea primarului intr-un tur. Chiar daca candidatura Dvs. sau a dlui Oprescu nu este afectata direct pentru ca porniti din pozitia de favorit, ce parere aveti, in principiu, ca primarul poate fi ales si fara o majoritate ? S-ar impune revenirea la alegerea in doua tururi ? Iar daca legea nu va fi modificata, cum va schimba scrutinul intr-un tur logica de campanie?
13. Pe cine vedeti ca fiind viitori lideri ai partidului?
14. Dar ai Romaniei?
15. Pe cine vedeti ca presedinte al PNL peste 5 ani?
16. Unde va vedeti pe dvs peste 5-10 ani?
17. Cum vi se pare ca a evoluat viata politica romaneasca in ultimii 20 de ani, mai ales ca sunteti mebru PNL din 1989 si ati participat activ la viata politica inca de pe atunci?
18. Nu v-ati saturat de politica? :)


19. Ce ar motiva pe cineva sa intre acum in politica, poate chiar in randurile PNL?
20. Cati oameni se mai inscriu acum in PNL Bucuresti?
21. Daca nu ati fi membru PNL, ci un om obisnuit, neinregimentat politic, ce sfaturi ati da acum politicienilor si in special conducerii PNL?
22. Cu dl Tariceanu mai vorbiti? De ce nu este mai vizibil, mai vocal?
23. Sunteti monarhist? Ce parere aveti de “circul” care a avut loc zilele astea in Parlament, legat de invitarea Regelui sa sustina un discurs, la implinirea varstei de 90 de ani?


24. Care credeti ca este “reteta” unui primar de succes in Romania anului 2011-2012?
25. Va mai consultati si cu alti primari ai PNL din tara? Va sfatuiti? Ce le spuneti?
26. La intalnirea de saptamana trecuta, cu senatorul Cornel Popa, am propus la Clubul Bloggerilor Liberali ca lideri din filiale PNL de succes sa coordoneze activitatea si din alte filiale, sau macar campaniile electorale ale acestora. Sunteti dispus sa ajutati si alte filiale PNL, mai slabe, sa se ridice si sa performeze?
27. Se vorbeste din ce in ce mai mult despre democratia interna a partidelor. Candidatii partidelor sau aliantelor nu ar fi, de exemplu, mai bine, sa fie stabiliti prin vot secret de membrii partidelor? Ce parere aveti?
28. Cand o sa ajunga si Bucurestiul o capitala civilizata si moderna, ca orice alta capitala a Uniunii Europene, si ce ar mai trebui facut pentru asta?

..........

Cateva dintre raspunsuri intr-o alta postare.

"Filiale PNL de succes" - primarul Andrei Chiliman si PNL Bucuresti



In seria de intalniri dedicata filialelor PNL de succes, joi, 22 septembrie, la ora 18:00, Clubul Bloggerilor Liberali il are invitat pe Andrei Chiliman, presedintele PNL Bucuresti si primar al Sectorului 1. Va asteptam in numar cat mai mare! Trimiteti si intrebari.

Ce mai scriu bloggerii liberali: astazi, Horatiu Buzatu!

Criza capitalismului sau criza socialismului?

Observ o tendință printre gânditorii stângii „democratice” de a considera că evenimentele cu care se confruntă economia mondială în ultimii ani (grupate sub denumirea de criză economică) ar fi o criză a capitalismului ce-i prevestește colapsul. Ca să dau două exemple, Ion Iliescu inserează pe blogul său un articol din presa germană: „Capitalismul, falimentul unei utopii”, citează cu îndreptățită mândrie proletară bătrânul comunist, iar Corina Crețu explică la rândul său într-un interviu de ce economia capitalistă nu-i perfectă !

Las la o parte că textul ăsta cu „economia capitalistă nu-i perfectă” îl știu de la lecțiile de socialism științific de acum 30 de ani. Ce-i drept, atunci economia capitalistă era proastă de-a dreptul. Iar astăzi, datele problemei nu s-au schimbat prea mult: după un evident eșec istoric, socialismul vine și arată cu degetul din nou, indicând ca vinovat dușmanul său dintodeauna: capitalismul.

Și totuși, să fie capitalismul să fie în criză ? Eu cred că dimpotrivă. Ce vedem acum este o criză a socialismului care își trăiește ultimele zvâcniri.

Înainte de a sări să mă contraziceți, hai să privim puțin înspre datoria publică a statelor, adică acel angajament financiar pe care un stat îl are față de cei care au cumpărat obligațiunile emise de același stat. Dacă intrăm în amănunte, observăm că sub această umbrelă, stau pensiile, salariile din sectorul public și veniturile asistaților sociali. Nu întâmplător, miniștrii de finanțe din UE discută deschis despre schimbarea definiției datoriei publice, cu scopul evident de a schimba raportul între aceasta și PIB-ul național, de parcă furatul propriei căciuli poate reprezenta o soluție.

Într-adevăr, datoria publică din statele europene a ajuns la cote la fel de alarmante ca în Statele Unite. Belgia se poate „lăuda” cu 97 %, Franța cu 87 % iar Germania – oricât de sănătoasă ni se pare – are și ea o datorie publică de peste 80 %. În statele cu probleme, limita de 100 % a fost consistent depășită: Irlanda – 114 %, Italia – 120 %, fără a mai vorbi de campioana europeană, Grecia cu 152 % !

Cum s-a ajuns aici ? Incredibil de simplu: de generații întregi, politicienii se prezintă în fața electoratului și promit câte-n lună și-n stele. Transpunerea în legi a acestor promisiuni a obligat (și obligă în continuare) statele la cheltuieli sociale pe care nu le mai poate susține. De ce ? Pentru că – să fie clar ! – statul nu produce nimic. Cine crede că statul este cel care asigură pensii, salarii și asistență socială trăiește în eroare. Este drept, eroarea este întreținută chiar de stat, cu multă abilitate, deoarece în acest fel își asigură controlul asupra unei părți însemnate a populației pe care o asistă.

Acum, acest stat a ajuns în situația în care angajamentele sale au devenit prea mari, după cum arătam mai sus urcând la 80 – 90 sau chiar la peste 100 % din propriul lor PIB. În aceste condiții, capitalul existent nu mai poate lucra pentru că este mult prea împovărat de taxele și impozitele pe care statul nu ezită să le legifereze.

Da, acesta e diagnosticul corect: sub presiunea maselor, ajutate de politicieni ce și-au văzut doar propriile interese, statele s-au transformat ajungând să fie profund sociale. Iar ceea ce se petrece acum este doar momentul în care se achită nota de plată pentru mulți, mulți ani în care politicile sociale au trăit pe spinarea capitalismului. Așa că dragi socialiști, stați liniștiți: capitalismul nu este în criză, fiind sănătos prin el însăși, că doar deține capitalul. Doar că are o problemă cu socialismul: nu mai poate să-l întrețină ! Așa că s-ar putea să dispară, spre binele tuturor …


Horatiu Buzatu

"Filiale PNL de succes" - primarul Andrei Chiliman si PNL Bucuresti



In seria de intalniri dedicata filialelor PNL de succes, joi, 22 septembrie, la ora 18:00, Clubul Bloggerilor Liberali il are invitat pe Andrei Chiliman, presedintele PNL Bucuresti si primar al Sectorului 1. Va asteptam in numar cat mai mare! Trimiteti si intrebari.

Ce mai scriu bloggerii liberali: astazi, Razvan Timofciuc!

Marile teme ale Romaniei

Sunt unul din cei care cred că în România trebuie să se producă o schimbare radicală. A nu se înţelege prin „radical” revoluţie sau mai ştiu eu ce. Radicală, în sensul dat, înseamnă fermitate în a produce, înainte de toate, o redefinire instituţională.
O radiografie obiectivă a evolutiei de după `90 ne arata că, deşi drumul tranziţie a parcurs un drum sinuos, tendinţele etatiste ale clasei politice post-decembriste au fost şi sunt, mai ales acum, prezente în actul de guvernare, iar motivul nu poate fi decat unul simplu: prezervarea privilegiilor şi status quo-ului care le permite politicienilor să se comporte precum vechilii şi să aibă acces discreţionar la resurse.
Integrarea României în NATO şi UE au fost momentele când politicienii au mişcat câte ceva în reformarea instituţiilor statutului, în sensul eficientizării lor, însă abordarea a fost mereu mai mult mimată, superficială. Dacă cineva, în toată această perioadă de tranziţie, a prosperat, asta s-a datorat faptului că fie a avut acces discreţionar la resurse, fie a fost favorizat politic, fie a făcut parte din cercul de intimi al unui sus-pus. Asfel, în loc de crearea unuei clase de mijloc prospere, care ar trebuie să fie într-o continuă creştere, s-a creat o casta oligarhică economică, favorizată de contractele cu cel mai generos client, Statul. De aici s-au creat decalajele între marea masa a populaţiei, sărăcită de o clasă politică parcă interesată să o ţină în sărăcie, şi elita economică favorizată de politic. Iar decalajele continuă să crească. Pentru a nu-i ofensa pe cei care în mod cinstit au facut bani în România, voi spune ca „aproape toată” elita economică este în această situaţie.
Sunt printre cei care nu are încredere în sistemul de justiţie din România, iar asta mă face să nu am încredere nici în elita economică, care de altminteri este îmbâcsită de tot de diferiţi indivizi care de-a lungul vremii s-au aflat în atenţia presei pentru afaceri ilegale, mai puţin în atentia instituţiilor abilitate ale Statului. Asta mă face să fiu, recunosc, „vulnerabil” la sentimente de sorginte proletară atunci când văd cum cu ostentaţie unii îşi etalează potenţa financiară la TV şi aiurea. Nu spun ca în democratiile consolidate „ilegalişti” îmbogăţiţi nu ar fi. Sunt, însă nu constituie o majoritate. Din păcate sistemul de justiţie este supus politizării, iar asta îl face vulnerabil şi slab. Pentru o viitoare guvernare care nu face concesii statutului de drept cred că acesta e primul lucru de care ar trebui să aibă grijă: neimplicarea şi păstrarea independenţei justiţiei.
Sunt printre cei care se simte agasat de îndrăzneala Statului. Mă îngrozesc când mama îmi arată „fluturaşul” şi văd cum o buna parte din salariul câştigat este direcţionat în vistieria Statului şi administrat în bataie de joc de o putere executivă interesată să-şi îngrijească mai degrabă clientela de partid decât să se îngrijească de sporirea avuţiei şi confortului de viaţă al cetăţenilor, prin crearea unui climat propice dezvoltarii capitalismului şi economiei de piaţă liberă. Statul, în forma sa actuală, este un administrator dominator, părtinitor şi caută să ia mereu cât mai mult de la cetăţeni pentru că îşi asumă o grămadă de atribuţii pe care nu le poate gestiona. Statul, în forma sa actuala, caută să menţină o pătură consistentă a populaţiei la cheremul său, ademenind-o cu ajutoare sociale. Asta nu îi „dărnicie”, asta e cruzime faţă de o categorie socială menţinută în sărăcie, lipsită de o şansă demnă. De asemenea, taxele ridicate, impozitarea agresivă şi reglementările excesive fac ca micile şi marile intreprinderi, companiile şi toţi cei care au o iniţiativă privată să obţină un profit scăzut, şi, în mod direct, afectează salariile celor care lucrează în mediul privat. Ah, numai spun că economia subterană cu care Băsescu şi ai lui „luptă” cu sârg este o dovadă clară că agresivitatea fiscală a statului face ca toţi cei care produc, care genereaza profit, să încerce să se eschiveze plaţii impozitelor şi tuturor reglementărilor pentru a putea rezista. Este greşit să credem că evazionistul este personificarea „inamicului statului”. Mai degraba statul, în forma sa actuală, este inamicul cetăţeanului cu iniţiativă.
De asemenea, această centralizare a puterii politice face ca decalajele dintre diferite zone să se evidenţeze pentru că modul discreţionar, pe criterii politice, de alocare a resurselor, a creat decalaje sesizabile chiar şi între diferitele regiuni ale ţării. O dispersare a puterii politice, pentru a evita centralismul excesiv al deciziilor, urmărind obiectivul subsidiarităţii, un deziderat al unei democraţii autentice. Aşadar, limitarea atribuţiilor statului şi evitarea abuzului de putere trebuie să constituie, de asemenea, un obiectiv major al viitoarei guvernări.
Sunt printre cei îngrijoraţi de anemia şi asediul la care este supus Parlamentul. O democraţie sănătoasă nu poate exista fără un Parlament sănătos, nesupus presiunii şi tiradelor schizofrenice ale unor inconştienţi care doresc să-şi sporească cota electorală denigrând pilonul democraţiei. Nu cred că principalul „canal” de risipă bugetară îl constituie Parlamentul. Dacă se doreşte minimalizarea costurilor existenei Parlamentului, se poate discuta despre necesitatea cabinetelor parlamentare, de exemplu, care produc costuri destul de mari. În niciun caz soluţia nu este diminuarea numărului de parlamentari, adica scăderea puterii de reprezentare a populaţiei. Dacă Guvernul este creierul unui Stat de drept, atunci legislativul am putea spune că este inima. Dacă inima încetează să mai bată, ne putem lua adio de la statul de drept şi orânduiala pe baza legilor. Viitorii guvernanţi şi viitorii lideri politici de după alegeri (plec de la premisa că vor fi cei din USL) trebuie să acorde importanţa cuvenită Parlamentului şi respect, iar acest lucru ar trebui demonstrat prin rărirea numărului de ordonanţe de urgenţă care, practic, de multe ori substituie Guvernul Parlamentului.
Sunt îngrijorat de inapetenţa clasei politice pentru marile teme ale României. USL trebuie, cred eu, să abordeze astfel de subiecte şi să concentreze discursul şi atentia asupra modelului de stat pe care ni-l dorim şi asupra reformei instituţionale. Nu o abordare perversă şi mincinoasa ca a lui Basescu, ci o abordare care sa porneasca de la faptul ca status quo-ul actual numai poate fi prezervat, fiind suicidar pentru existenţa democraţiei. Mă bucur ca astfel de preocupări sunt prezente din ce în ce mai des în spaţiul virtual. Recomand un text consistent scris de Bogdan Duca în acest sens.


Razvan Timofciuc

Poze de la ultima intalnire

Ce mai scriu bloggerii liberali: astazi, Daniel Gheorghe!

Asta-i dreapta? (I)

De câţiva ani încoace, observ cu neplăcere cum unei formaţiuni politice de origine socialistă, cu o arie de extracţie a cadrelor sale care mult prea des este de la periferia societăţii româneşti, cu structură de tip oligarhic, cu tendinţele specifice unor reflexe care ne trimit cu gândul la partidele unora precum Mussolini ori Peron şi subsumată unui lider autoritar cu porniri străine normelor morale, i se pune eticheta de a fi „de dreapta”. Este vorba de PD-L, un partid care a fost cândva democrat, dar niciodată liberal. Fostul partid al social-democratului reformist Petre Roman, încăput sub mantaua lui Traian Băsescu, a îmbrăcat după 2004 o serie de formule transideologice şi populiste care greşit au fost percepute ca fiind „de dreapta”. Efortul lui Băsescu de a ataca identitatea şi legitimitatea culoarului de dreapta al PNL-ului datează încă din 2005 şi este pe undeva un nou element care ne trimite cu gândul la interesul anumitor structuri şi grupuri ceva mai „vechi” în vederea transformării jocului politic românesc într-o rotaţie succesivă la putere a celor două FSN-uri, FSN-ul de „stânga” – PSD şi FSN-ul de „dreapta” – PD-L. Acest fapt îmi aminteşte de o veche snoavă menţionată de unii din cei care au reluat dupa 1989 tradiţiile partidelor istorice. Se spune că pe la începutul anilor ’80, un fost deţinut politic din opoziţia anticomunistă de după 1944 se duce la Securitate să ceară aprobare pentru o vizită în Occident. Primeşte aprobarea şi singurul lucru pe care i-l spune securistul este ceva de genul acesta: „să nu vă puna dracu să credeţi că refaceţi voi partidele istorice, că dacă va fi nevoie să le refacă cineva, aceia vom fi noi cu oameni de-ai noştri!”

PNL a rămas şi după diversiunile care au eliminat mai ales PNŢ-CD, unde un rol deosebit de important l-a jucat Băsescu, cel care se certa atunci până şi cu propriul partid în privinţa respingerii ideii de restituire a proprietăţilor, dar şi după înghiţirea de PDSR a micuţului PSDR, unicul partid românesc capabil să exprime aspiraţiile unor oameni totalmente străini de subcultura criptocomunistă, de reflexele bolşevice şi de maniera securisto-conspirativă de a face politică. Ceea ce surprinde este că partidul care după 2004 va avea rolul de grupare politică personală în jurul lui Băsescu, va încerca să preia tocmai rolul de echilibru pe care îl jucase PNŢ-CD, partid care lăsase liber culoarul creştin-democrat şi pe a cărui zona de „acoperire” se va infiltra rapid şi fără scrupule partidul „portocaliu” al lui Băsescu.

Din păcate, replicile date de PNL în vederea mobilizării zonei de dreapta împotriva acestui current de tip populist şi autoritarist care dorea să confişte valorile dreptei româneşti, nu vor reuşi niciodată să fie suficient de solide încât să demaşte alegatorului român care se raporteaza fie la conservatorism, liberalism ori creştin-democraţie, impostura PD-L. Acest partid prin Băsescu de nu mai puţin de 7 ani şi prin Boc de deja 3, nu a dovedit prin nimic că se raportează cu adevărat la cea ce înseamna „dreapta românească”.

Băsescu şi PD-L au dus în primul rând o politică în care interesul naţional se subordonează interesului de grup şi nu invers, aşa cum noi, naţional-liberalii, am învăţat de la Brătieni, spre exemplu. Dezinteresul pentru avuţia naţională şi lipsa unei strategii economice care să încurajeze capitalul românesc şi competiţia şi care nu poate fi numită cu adevărat de „dreapta” au fost coordonatele acestor ani. Cota unica de impozitare, anulată prin reglementările noului cod fiscal, este „fetişul” puterii portocalii, putere ai cărei cântăreţi, foşti studenţi eminenţi de socialism ştiinţific, l-au îmbrăţişat obsesiv şi tresaltă la auzul lui precum cavalerii de altădată la auzul Sfântului Graal.

Ceilalţi doi piloni ai acestui curent uzurpator patronat de la Cotroceni sunt apartenenţe la PPE, grup politic european în care fusese cândva asociat PNŢ-CD-ul şi circul condamnării comunismului. Condamnarea comunismului, făcuta de copiii şi nepoţii celor care ni l-au adus pe pământ românesc, este opera supremă de propagandă a regimului Băsescu. O condamnare caricaturală, în care poeţii de curte sunt mai vinovaţi decât criminalii sovietici care au instalat regimul în care Biserica e murdarită în chip suspect, în care Tismăneanu se răzbună pe propriul tată şi din care rezulta personalitatea eroică a unuia ca Lazlo Tokes! Alt reper, de sorginte totalitară, care doreşte să potenţeze PD-L-ul pe dreapta este respingerea declarativa a oricarei relaţii cu PSD, demonizarea acestui partid, partid cu care gruparea „portocalie” chiar a guvernat o vreme prin 2009, dovedind cum că vorbele în aceşti ani au ajuns să bată faptele!

În rest, o politică economică subordonată FMI, lipsa unui mediu concurenţial şi jugul fiscal care apasă pe contribuabilul român pe de-o parte, apoi centralizarea puterii publice şi tentiva unei „reforme administrative” care reîntoarce România în era sovietizării nu au nimic în comun cu valorile dreptei. Să nu uităm pletora de agenţi Soros din jurul lui Băsescu, euro-slugarnicia fără margini a acestor ani în care România este terenul experimental al multor formule utopice ce îşi dovedesc din ce în ce mai des limitele şi care nu are nimic în comun cu tradiţiile unui stat suveran demn, membru de facto şi de jure a ceea ce a reprezentat dintotdeauna civilizaţia europeană! Aerul ultimilor ani este o combinaţie explozivă de elemente bolşevice cu accente fascistoide – spun asta gândindu-mă la aşa zisa „reforma a statului” adevărată „soluţie finală” aplicată şubrezitului neam românesc. Dreapta creează structuri şi instituţii solide, dreapta este prin definiţie constructor naţional, nu este un mecanism care pus în mişcare de interese oculte „eutanasiază” prin aşa zise „reforme” sistemul de sănătate publică, educaţia naţională, poliţia, sistemul pensiilor publice ori administraţia de stat!


National-Liberal

Cepeca... despre intalnirea cu senatorul Popa

Bihorenii

La Cafeneaua liberală am avut întâlnire cu liberalii bihoreni. Ieri, în zi de 13. Senatorul Cornel Popa și deputata Lucia Varga. Ei reprezintă Bihorul, organizația PNL din Bihor, populația liberală din Bihor. Și nu doar pe liberali.

Cornel Popa a povestit, încet și cu multă atenție la detalii, despre începuturile vieții lui politice. Despre anul 2000 și despre liberalii din Bihorul de atunci. Erau puțini. Tare puțini. Adunau în jur de 2,5% din voturile bihorenilor. A vorbit despre organizarea partidului pe plan local și județean, despre „milităria” aplicată în viața de organizație, despre politicile aplicate, despre creșterile în sondaje, despre certitudini și incertitudini. A vorbit despre alianțele locale și despre luptele politice locale. A vorbit despre comunitățile locale, de români, unguri ... comunități care admit liberalii, comunități care așteaptă de la liberali să facă ce s-au angajat. Oamenii te judecă după cum te comporți. Iar el, Cornel Popa, ea, Lucia Varga, ceilalți liberali bihoreni au ambiția de a ieși în evidență ca oameni de cuvânt, de a face performanță pentru binele comunității bihorene. Rezultatele s-au văzut la alegerile parlamentare și locale din 2008 când PNL Bihor a devenit cea mai puternică organizație liberală din țară.

Lucia Varga ne-a vorbit și despre ultima inițiativă personală, la care s-a raliat și Cornel Popa, inițiativă care s-a concretizat prin aducerea la București, la Palatul Parlamentului, a copiilor merituoși din două localități bihorene: Vadul Crișului și Sârbi.

Performanța. A fost un cuvânt repetat cu insistență de Cornel Popa. Organizația liberală din Bihor aplică, cu consecvență, regulile performanței individuale. Cei care vor să ocupe funcții politice și administrative în PNL și din partea PNL trebuie să facă dovada performanței individuale în fața concetățenilor care le dau voturile. Nu primesc nimic de gata. Devin, mai întâi, lideri informali locali iar după alegeri interne devin lideri formali ai PNL. Menținerea în vârf impune la rândul ei performanță în ceea ce fac. Chiar de sunt orgolii, acestea sunt temperate. Competiția internă între liberalii care doresc să facă mai mult, să devină cineva în viața politică este benefică și pentru organizație. Organizațiile liberale bihorene sunt puternice pentru că sunt formate și conduse de oameni puternici, pentru că sunt respectate, conștient, valorile liberalismului, pentru că deciziile politice se iau doar după ce apare de jos în sus necesitatea lor. Cornel Popa a insistat mult asupra unui proces social în cadrul organizației locale a PNL, un proces prin care se urmărește identificarea și promovarea liderilor liberali. Deja, spune el, urmează să promoveze a treia generație de lideri locali. Foarte frumos. În alte părți lucrurile se petrec altfel. Câte un lider local face orice pentru a nu avea concurență internă. Organizațiile respective sunt moarte deja, din toate punctele de vedere. Pentru că acolo unde se practică cultul personalității puterea este doar de fațadă, este aparentă.

Oameni organizați și mândri, bihorenii apreciază oamenii care fac, oamenii care au făcut dovada capacităților lor. De aceea probabil bihorenii au cuvinte de laudă la adresa lui Călin Popescu Tăriceanu și își doresc ca președintele Crin Antonescu să apară mai mult alături de Tăriceanu. Poate că ar cam trebui să se umble la PR-ul PNL în această privință. Sunt personalități liberale care sunt apreciate în țară iar lipsa lor în discursul public liberal devine dăunător pentru partid, pentru liberalism în general, mai ales acum când se propagă, cu insistență, tot felul de ideologii surogat copiate de pe alte tărâmuri, ideologii care neagă liberalismul și cultura liberală.

S-a vorbit, cum era și normal, despre autostradă. Cornel Popa este convins că Emil Boc a boicotat autostrada. Posibil. Întrebarea este dacă Boc este singurul ? Oare, nu cumva, boicotul a fost decis la Cotroceni ? Eu cred că da. Am aflat cu ocazia acestei întâlniri că ideea autostrăzii a încolțit la Oradea, în mintea liberalilor care au avut sprijinul colegilor de peste graniță, din Ungaria. Mi-am amintit și de discuțiile purtate de mine și colegii mei cu omologii maghiari în 2001, pe timpul unor negocieri între comisiile tehnice româno-ungare cu privire la trecerea persoanelor, bunurilor acestora și a mărfurilor peste frontieră. Aveam în vedere, pe atunci, doar dezvoltarea de la Nădlac, ungurii garantând că aduc până acolo autostrada, noi urmând să o facem de la Constanta până la Nădlac și cu ajutorul fondurilor europene de dezvoltare. De la omologii maghiari am aflat că autostrada Transilvania este privită cu ochi buni la ei, aveau deja idee cum să dezvolte sistemul de comunicații în zonă în cazul în care autostrada ar fi devenit o realitate. Discuția de ieri cu senatorul Cornel Popa m-a dus în trecut, în perioada în care purtam discuții cu omologii unguri despre necesitatea dezvoltării comunicațiilor care trec frontiera. Era, pe atunci, o cerere a autorităților locale din Arad de a ridica capacitatea comunicațiilor ungare la Turnu de la 3,5 tone pe osie la 7 tone pe osie iar ungurii se opuneau. Noi eram aglomerați de tiruri de mare capacitate iar în Ungaria circulația lor era limitată, trecerea tirurilor fiind permisă doar pe la Nădlac și Episcopia, însă de la Episcopia capacitatea drumului din Ungaria de a satisface nevoile de trafic era limitată. Autostrada Transilvania ar fi continuat în Ungaria și ar fi ușurat enorm circulația transportului de marfă prin cele două țări. După ce că au boicotat autostrada, pedeleii au folosit ideea autostrăzii în campania electorală proprie, pe toate panourile cu autostrada fiind prezenți și candidații PD-L. Jigodism pedelist.

Cum-necum s-a ajuns și la o constatare negativă cu privire la USL. Senatorul liberal a observat, retoric, că deși s-au prezentat diferite programe USL nu se mai vorbește despre ele. Corect. Se vorbește însă despre toate tâmpeniile, se dau răspunsuri la provocările udriste, lăzăriste, țurcaniste însă nu se spune oamenilor ce și cum despre politicile economice pe care USL intenționează să le aplice, nu se vorbește, comparativ, despre politicile agricole, administrative sau sociale, despre pensii și salariile bugetarilor etc. Se bate apa'n piuă zi lumină.

Cu privire la opținea monarhică, senatorul Popa a observat că „România nu este pregătită pentru o construcție monarhică în acest moment”. Chiar dacă există un curent favorabil. Personal, a fost unul dintre primii care au semnat inițiativa lui Tăriceanu ca MS Mihai I să fie invitat în Parlament cu ocazia zilei sale de naștere, ca o recunoaștere a personalității sale și ca o formă de respect. Până la urmă, dacă inițiativa liberalilor va prinde viață facem un pas către normalitate. MS Mihai de România este singura mare personalitate istorică mondială în viață ce a avut un rol deosebit de important în perioada celui de al II-lea război mondial.

Mie mi-a plăcut întâlnirea. Am văzut un lider al PNL deosebit. Un om care știe să conducă. Un om care nu cere însă nu refuză să primească respectul celor din jur pentru munca sa, pentru rezultatele pe care le obține. Un om care vede în viitor și care promovează pe cei care au capacitatea de a trăi și conduce în acel viitor. Nu degeaba PNL Bihor a devenit cea mai puternică organizație liberală.

Toate ca toate însă avea și o pălincuță teribilă. Mmmmmmmm ...


Cepeca

Senatorul Popa... "Avem nevoie de noi lideri"

Printre lucrurile pe care ni le-a spus senatorul Popa ieri, la Cafeneaua Liberala, un lucru mi-a atras in mod special atentia. Am inceput la un moment dat sa analizam de ce alte filiale nu evolueaza la fel de bine ca PNL Bihor, iar invitatul ne-a spus ca in multe parti, in tara, liderii PNL locali nu simt nevoia de a incuraja aparitia unor potentiali noi lideri. Din contra. Se multumesc cu pozitia pe care o au, candideaza pe orice functie posibila, dar nu incearca sa stimuleze oameni tineri din partid, nu ii provoaca sa concureze intre ei. Se creeaza astfel in timp o diferenta mult prea mare intre notorietatea liderului local si masa membrilor de partid din filiale. Senatorul Popa ne-a spus ca prefera de multe ori sa stea mai in umbra, nu isi doreste ministere sau alte functii, nici sa apara la posturile tv, insa deja "creste" o a treia generatie de tineri cu aptitudini de lideri, dupa ce cu primele valuri i-a aruncat in valtoarea politica pe Lucia Varga (deputat-presedinta OFL) sau pe primarul de Oradea, Ilie Bolojan.



Intrebarile puse de bloggeri senatorului liberal Cornel Popa

1. Credeti ca succesul PNL–Bihor poate fi ”copiat” si urmat in alte judete? Ce conditii trebuie indeplinite ca acest lucru sa se intample?

2. In ce situatie era filiala Bihor cand ati preluat-o? Cati primari, parlamentari are acum si cam cum sta in procente?

3. Cum se organizeaza o echipa de partid puternica si de succes la nivel judetean? E nevoie de o organizare militara, cu cat mai multi executanti de ordine, dupa ce deciziile s-au luat la varf, sau e bine sa fie incluse in echipa si spirite critice, care pot fi consultate atunci cand unele decizii se dezbat intern, inainte de a fi luate?

4. Intr-o parte a presei si opiniei publice se sustine tot mai mult idea ca mediul rural este pierdut din start pentru USL, pentru ca la tara se voteaza cum zice primarul, sau in functie de pungi cu alimente si alte cadouri. Care este realitatea? Sunt diferente in aceasta privinta intre colegiile pe care le cunoasteti, din Bihor, colegiul rural din Cluj unde se vor desfasura alegeri partiale si, sa zicem, colegiul din Neamt pierdut de PSD/USL?

5. In legatura cu amanarea alegerilor locale/comasarea alegerilor: ar fi legala/constitutionala prelungirea retroactiva a mandatelor alesilor locali? Ce ar insemna suprapunerea temelor de campanie locale si nationale - le-ar acoperi cele nationale pe cele locale sau invers?

6. Guvernul a reziliat contractul pentru autostrada Transilvania, insa doar tronsonul din Bihor ramane in continuare la Bechtel. Ce parere aveti despre aceasta rezilere ? Este benefica, sau e o noua strategie pentru tergiversarea autostrazii? Si cand credeti ca, cel mai devreme, vom circula de la Oradea la Cluj pe autostrada?

7. Majoritatea candidaturilor importante ale PNL la alegerile locale (in cadrul USL) sunt in Ardeal. Si anume in fiefuri puternice ale PD. Poate ceea ce se dezbate la Bucuresti, pe televiziuni, nu intereseaza atat de mult electoratul ardelean. Este nevoie de un mesaj special, calibrat, al PNL/USL pentru electoratul din Ardeal? (Nu e vorba de tema nationalista)

8. Stim ca in Bihor este o importanta minoritate maghiara. Mai este votul unul strict etnic, sau pot fi convinsi maghiarii sa voteze cu PNL/USL? Cum se poate reusi acest lucru, si ce ar trebui sa faca PNL pentru alegerile locale si parlamentare?

9.Ce au facut portocaliii in trei ani de guvernare Boc, in comparatie cu perioada Tariceanu (in Bihor/ in general)? Regreta oamenii guvernarea Tariceanu?

10. (de la un blogger clujean) Daca se face reorganizarea judetelor, ati fi de acord ca satul Rachitele sa treaca in judetul Bihor la schimb cu Stana de Vale? :)

11. De fiecare data, la intalnirile noastre, revin intrebari legate de pastrarea identitatii partidului, dupa ce PNL a intrat, alaturi de PC, in alianta cu PSD, un partid de stanga. Ce teme liberale trebuie sa impuna PNL in USL ca sa ramana foarte vizibil, si sa nu-si piarda fata de sutinatorii si alegatorii sai identitatea de partid de dreapta?

12. Prezent la o intalnire cu bloggerii liberali, Calin Popescu Tariceanu a enuntat pentru prima data initiativa PNL de a-l invita pe Regele Mihai I in Parlament, intr-o sedinta festiva, cu ocazia impliniri varstei de 90 de ani. Sunteti printre cei care au semnat printre primii « Protestul tradatorilor », dupa afirmatiile calomnioase la adresa Regelui facute de presedintele Basescu. Din ce in ce mai multi liberali isi exprima deschis optiunea pentru Monarhia Constitutionala. In acest context, vedeti in viitorul apropiat revenirea la Monarhie?

Raspunsurile intr-o alta postare...

"Filiale PNL de succes" - senatorul Cornel Popa si PNL Bihor

Clubul Bloggerilor Liberali si Cafeneaua Liberala organizeaza in luna septembrie o serie de intalniri cu personalitati liberale din cele mai bune filiale din tara, acolo unde PNL se afla de mai multi ani pe primul loc. Aceasta serie va fi deschisa marti, 13 septembrie, la ora 17:00, de senatorul Cornel Popa. Va invitam la o discutie in care vom incerca toti sa aflam cum se construieste o filiala de succes. Asteptam intrebarile voastre!

Ce mai scriu bloggerii liberali: astazi, Transildania!

Sistemul de vot german

Ce este el si cum trebuie adaptat:

In zilele acestea, datorita pozitiei ferme a UDMR si a minoritatilor din Parlament - pozitie care sustine cu intransigenta un sistem electoral proportional, modelul german (“mixt”) - se discuta din nou despre reforma electorala. Este posibil ca acest sistem, sau altul, sa fie rezultatul unor negocieri in cadrul coalitiei de guvernare (UDMR si minoritati pe de o parte, PDL si UNPR pe de alta parte), sau intre UDMR/minoritati si Opozitie - PNL si PSD. In ambele variante o solutie ar putea intruni numarul necesar de voturi. Asta daca PDL si USL nu bat palma peste capul UDMR pentru a introduce uninominalul majoritar, si a distruge putinul ramas din reprezentativitatea si corectitudinea sistemului democratic din Romania.

1. Sistemul german, daca ar fi aplicat in Romania, ar insemna un pas inainte fata de actualul sistem “original”, care a creat multe confuzii. Chiar daca personal as prefera un sistem pe liste deschise, prefer sistemul german actualului sistem sau oricarui sistem uninominal majoritar.

Este insa foarte important sa fie informata cat mai multa lume sa stie ce este sistemul german! De ce? Pentru ca exista mai multe pericole care ne pasc, care trebuie evitate:

1.1 Partidele sa adopte alt sistem decat cel german, sa-l prezinte insa cu aceasta falsa eticheta, profitand de necunostinta sau dezinteresul opiniei publice.

1.2. Sa fie adoptat din nou un sistem “original”, dambovitean, care nu a mai fost folosit sau testat in nicio democratie europeana sau din afara Europei.

3. Ca in mod special PDL-ul sa impuna in litera mica a legii sau pe usa din dos prevederi care anihileaza principiul proportional al votului si alte masuri care sa-i permita sa obtina un numar mai mare si nemeritat de mandate fata de numarul voturilor pe care le primeste la alegeri.

2. Cum functioneaza sistemul german?

2.1 Sistemul german este in esenta un sistem proportional, care asigura reprezentarea corecta in Parlament a optiunilor politice ale electoratului. Raportul de forte dintre partide, majoritatile si minoritatile parlamentare, au o legatura directa cu votul cetateanului, cu numarul de voturi pe care le strange fiecare partid (sau alianta). Nu exista voturi “pierdute” si cetateni nereprezentati in Parlament (decat alegatorii care au votat partide care nu trec pragul electoral).

2.2 Alegatorul are doua voturi, unul pentru un partid (o lista de candidati), al doilea pentru un candidat din circumscriptia sa electorala.

2.3 Votul determinant este votul pentru partid (lista)! Numai el decide numarul de parlamentari pe care ii castiga fiecare partid, raportul de forte in Parlament, majoritatile si cine guverneaza. In functie de acest vot se calculeaza, proportional, numarul de mandate: daca partidul X are 30% din voturi la nivel national, atunci in parlament va avea aproximativ 30% din mandate. Daca partidul X are mai multe voturi la nivel national decat partidul Y atunci X va avea mai multi parlamentari si o pondere mai mare decat Y. (Sistemul uninominal permite ca un partid Y cu mai putine voturi sa aiba o forta mai mare in parlament.

2.4 Cu al doilea vot, cel pentru un candidat uninominal, se alege in Parlament uninominal majoritar intr-un singur tur (deci si fara majoritate de peste 50% din voturi) candidatul care a intrunit cele mai multe voturi in circumscriptie.

Numarul circumscriptiilor uninominale este insa 50% din numarul total al parlamentarilor. Cate circumscriptii uninominale reuseste sa castige un partid sau altul nu are nicio influenta in rezultatul alegerilor, raportul de forte final al partidelor in Parlament.

2.5 Restul de 50% din numarul parlamentarilor, cei alesi de pe liste, se aloca in asa fel incat numarul total al parlamentarilor fiecarui partid sa reflecte proportional numarul de voturi pentru partid (buletinul de vot pentru lista partidului), iar conditiile prezentate mai sus (la punctele 2.1 si 2.3) sa fie indeplinite. Este permisa candidatura concomitenta in circumscriptie (uninominala) si pe lista. Nu exista nicio diferentiere de legitimitate intre candidatii alesi uninominal sau pe lista.

2.6 Pragul electoral in Germania este de 5%. Exista insa o exceptie de la acest prag: daca un partid cu sub 5% din totalul voturilor castiga uninominal trei circumscriptii electorale atunci el intra in Parlament, nu doar cu acesti trei parlamentari, ci cu un numar de parlamentari proportional cu numarul de voturi. Partidul respectiv nu poate insa forma un grup parlamentar si are mai putine privilegii in ce priveste timpii la microfonul parlamentului etc.

2.7 Sistemul german nu cunoaste alegeri partiale. Daca un parlamentar decedeaza, isi da demisia, este nevoit sa-si dea demisia, atunci, in Parlament il inlocuieste urmatorul candidat de pe lista partidului care nu a reusit sa intre cu ocazia alegerilor generale.

Astfel, sistemul german este un sistem inteligent, care introduce in cadrul unui sistem proportional caracteristici ale sistemului uninominal, imbinand avantajele ambelor, si eliminand in acelasi timp toate dezavantajele si efectele negative ale uninominalului majoritar.

Este un sistem care nu a fost esential modificat de 60 de ani si care a dat Germaniei o democratie puternica, reprezentativa, in spiritul si litera unei republici parlamentare. Sistemul de vot este aplicat cu succes si la alegerile pentru parlamentele landurilor federale. Sistemul german nu este un uninominal cu “compensare”. Nu exista compensare intr-un sistem proportional, pentru ca rezultatul reflecta votul; din contra sistemul uninominal majoritar este cel care (de)compenseaza pe criterii lipsite de logica si corectitudine.

3. Mici adaptari necesare ale sistemului german

Cu toate ca, chiar aplicat la scara 1:1, sistemul german ar fi foarte bun, nu exista niciun motiv pentru care nu ar fi bine sa invatam din experienta germana, pentru a-l face si mai potrivit cerintelor, cu ajutorul unor foarte mici ajustari.

3.1 Pentru ca numarul parlamentarilor alesi uninominali este 50% din total, in sistemul german nu este posibila stabilirea ex-ante, prin lege, a unui numar fix al parlamentarilor. Numarul mandatelor din Bundestag poate creste in anumite conditii. Motivul, pe scurt: este posibil ca un partid cu 30% din voturi sa castige uninominal 35% din toti parlamentarii. Atunci acest partid isi pastreaza toti alesii directi. Insa, pentru ca ponderea dintre partide sa respecte votul national pe partide, numarul total al parlamentarilor creste, iar celelalte partide primesc mandate suplimentare. Astefel numarul total al parlamentarilor poate fluctua intre minim 600 si maxim 650 (teoretic ar fi posibil si mai multi).

In Germania nu exista populisti nedemocrati care sa-si faca o campanie nesimtita bazata pe un pretins numar prea mare al parlamentarilor (nici o media iresponsabila care sa-i ajute in asemenea campanii). Atata vreme cat mai exista in Romania asemenea specimene ar fi de preferat ca sistemul german sa fie astfel adaptat incat numarul parlamentarilor sa ramana egal, respectand proportionalitatea. Acest lucru se poate face foarte usor reducand numarul circumscriptiilor electorale in raport cu numarul parlamentarilor de la 50% la 35 sau 40% (cu alte cuvinte 40% alesi uninominali si 60% pe lista, nu 50-50%).

3.2 Pentru ca in Germania exista liste la nivel de landuri, si un sistem matematic de alocare a mandatelor, cu ocazia amanarii alegerii intr-o circumscriptie, din cauza decesului unui candidat uninominal in saptamana alegerilor, s-a descoperit ca sistemul german avea o prevedere neconsitutionala si neproportionala. Curtea Constitutionala Germana a mandatat Bundestagul sa repare aceasta prevedere pana la urmatoarele alegeri. Aceasta modificare trebuie preluata.

3.3 In Germania votul pentru candidatul uninominal este denumit “primul vot” (“Erststimme”), iar votul pentru partid este denumit “al doilea vot” (“Zweitstimme”), votul al doilea fiind in realitate cel mai important. Asta ar fi putut creea confuzii in Germania, daca aceasta tara nu ar avea o cultura si educatie politica puternica, in care toti scolarii stiu deja ca “Zweitstimme” este votul important.

Daca sistemul german se va prelua in Romania ar fi bine ca votul pentru partid (lista) sa fie primul (buletin de) vot, pentru a se elimina din fasa confuziile de rigoare.

Transildania

Ce mai scriu bloggerii liberali: astazi, Bogdan Duca!

Amurgul democraţiei româneşti

Democraţia românească, născută în decembrie 1989 a avut, se pare, soarta lui Făt-Frumos: a crescut într-un an cât alţii în zece. În 1996, când a avut loc prima schimbare democratică de guvernare de după 1918 (nu are rost să revenim asupra „originalităţii” democraţiei interbelice), democraţia noastră avea deja 70 de ani, dar un comportament de adolescentă. În 2000, salvată printr-o monstruoasă coaliţie de la moarte, democraţia a intrat într-o prelungită şi senilă agonie.

Această agonie s-a transformat într-un soi de tranziţie inversă de la libertate (pe cât fusese ea înţeleasă) spre regim autoritar. De atunci, putem vorbi despre amurgul democraţiei româneşti.

Este, desigur, uşor să dăm vina pe instinctele autoritariste ale lui Traian Băsescu şi ale PDL, pentru derapajele de la democraţie pe care le face Statul român, în detrimentul cetăţeanului, aşa cum ne-a fost uşor şi în anul 2004 pe Adrian Năstase şi PSD. În fapt, amurgul democraţiei este efectul unui mod (nedemocratic, desigur) de a gândi statul, politicul şi relaţia dintre politician şi societate.

Cred că este o falsă problemă, cea a translatării conflictului dintre partidele politice pe câmpul conflictului dintre clasa politică şi societate. În fapt, pentru electorat nu există deosebiri semnificative, între partidele politice. Clasa politică este privită ca un tot unitar, imagine cumva justificată de politicile de alianţe ale partidelor, precum şi de traseismul politic ce a caracterizat biografiile majorităţii politicienilor vizibili. De altfel, nici partidele politice nu sunt bine conturate identitar. Desigur că fac referiri, de cele mai multe ori vagi, la apartenenţa doctrinară la o familie politică sau alta, dar dezbaterile doctrinare influenţează prea puţin, sau chiar deloc, acţiunea politică propriu-zisă.

Clasa politică este, însă, unită de un instinct de conservare: de 11 ani, actuala clasă politică (putere şi opoziţie) depune un efort de regândire a Statului pe fundamente tot mai străine de democraţia reprezentativă.

În timpul referendumului din 2003, pentru revizuirea Constituţiei din 1991, s-a realizat primul consens politic nedemocratic de mare amploare. Atunci, legea fundamentală a ţării, modificată în sensul accentuării atributelor prezidenţiale, dar menţinând confuzii mai mult decât nefericite, fie şi prin refuzul definirii conceptelor fundamentale, a fost validată de un referendum ce aducea mai degrabă aminte de epoca ceauşistă, decât de un referendum democratic. Acest moment, definitoriu pentru Statul român la început de mileniu trei, este definitoriu şi pentru felul în care Statul îşi manifestă cu adevărat interesul faţă de voinţa naţională.

Schimbarea puterii, în anul 2004, nu a modificat trendul a-democratic al raportării clasei politice faţă de societate. Preşedintele ales al României din acel an, Traian Băsescu, s-a definit pe sine ca preşedinte „al tuturor românilor”, confundând, într-o bună tradiţie autoritaristă, Statul (pe care îl reprezintă şi conduce, constituţional) cu societatea.

Ceea ce a început să se numească „doctrina Băsescu” vizează instaurarea unui regim prezidenţial, slăbirea instituţiei parlamentare şi consolidarea unui sistem politic bipartid care, păstrând aparenţele democratice, să conserve actuala clasă politică.

Este meritul incontestabil al Partidului Naţional Liberal faptul că, între 2004 şi 2008, a respins doctrina Băsescu. Aceasta se datorează probabil şi caracterului atipic al acestui partid pe scena politică românească post- 2000. Practic, PNL este singurul supravieţuitor politic al grupului de partide cu vocaţie democratică din anii 90.

Ieşirea PNL de la guvernare a provocat o serie de modificări, în cadrul politicilor de alianţă şi o accentuare a demersurilor prezidenţiale de întărire a Statului în raport cu societatea şi de subminare a democraţiei elective.

De data aceasta, nici opoziţia nu a mai preferat formule democratice, în bătălia sa politică. Spre uimirea societăţii civile, PSD a iniţiat şi susţinut (e drept, cu unele rezerve ulterioare) legea alegerii primarilor într-un singur tur. Ulterior, USL a iniţiat introducerea votului uninominal majoritar şi pentru Parlament, a susţinut reducerea numărului de parlamentari la 300 şi a solicitat, de asemenea, restrângerea dreptului aleşilor de a avea şi de a îşi urma opiniile politice diferite de cele ale partidelor ai căror membri sunt. Mai mult chiar, o iniţiativă a puterii politice actuale de a comasa alegerile parlamentare şi cele locale, nu a avut parte de o respingere categorică din partea liderilor Opoziţiei.

Un alt fenomen specific ultimilor 11 ani este cel al relaţiei cu presa. Deja ţine de un consens al întregii clase politice faptul că televiziunea şi radioul public aparţin puterii politice a momentului. Desigur, opoziţia se supără sau mimează supărare, dar schimbarea la putere nu duce la depolitizarea, ci doar la reorientarea politică a radioului şi televiziunii.

O altă caracteristică cheie a clasei politice este raportarea la corpul electoral. Avem un status quo. Alegerile nu scot la vot decât jumătate din corpul electoral, iar bună parte din acest corp electoral activ este alcătuită din: electoratul captiv al partidelor politice, electoratul captiv al reţelelor electorale (care sunt condiţionate de administraţia publică locală) şi electoratul ce răspunde favorabil mitei electorale.

Niciun partid politic nu ia măsuri menite să distrugă actualul status quo, foarte favorabil unui sistem politic bipartid, sau „două partide şi jumătate”. Evoluţiile de pe scena politică românească tind spre această concluzie: două mari formaţiuni politice (la care se adaugă o formaţiune politică maghiară) îşi vor alterna puterea., politicienii din toate aceste trei formaţiuni politice fiind cointeresaţi de menţinerea acestui raport de forţe.

Politicienii sunt cei mai puţin interesaţi de o prezenţă masivă a electoratului la vot, prezenţă ce ar afecta profund sistemele proprii de obţinere a voturilor. De aceea, după ce au profitat deja de această slabă prezenţă la vot, încearcă cumva să legifereze acestă stare de fapt. Votul uninominal majoritar va consolida şi consacra această realitate, descurajând orice altă opţiune politică în afara celor deja aflate pe scena politică. Cine va mai vota cu un partid care nu are prima sau a doua şansă? Care doctrină politică va putea convinge majoritatea, fie ea şi simplă, dintr-un colegiu bine conturat, pentru a putea căpăta reprezentativitate în parlament?

Bogdan Duca

My Blog List